CEI DOISPREZECE PSALMI ALEȘI

Psalmul 26

Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărăto­rul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa? Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu; cei ce mă necăjesc și vrăjmașii mei, aceia au slăbit și au căzut. De s-ar rândui împotriva mea oștire, nu se va înfricoșa inima mea; de s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăj­duiesc. Una am cerut de la Domnul, pe aceas­ta o voi căuta, ca să locuiesc în casa Dom­nului în toate zilele vieții mele, ca să văd frumusețea Domnului și să cercetez locașul Lui. Că Dom­nul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a aco­perit în locul cel ascuns al cor­tului Lui; pe piatră m-a înălțat. Și acum, iată, a înălțat capul meu peste vrăjmașii mei. Înconjurat-am și am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda și voi cânta Domnului. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluiește-mă și mă as­cultă. Ție a zis inima mea: pe Dom­nul voi căuta. Te-a căutat fața mea; fața Ta, Doamne, voi căuta. Să nu-Ți întorci fața Ta de la mine și să nu Te abați întru mânie de la robul Tău; aju­torul meu fii, să nu mă lepezi pe mine și să nu mă lași, Dum­nezeule, Mântuitorul meu. Că tatăl meu și mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta, și mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăj­mașilor mei. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împo­triva mea martori nedrepți și nedrep­tatea a mințit sieși. Cred că voi ve­dea bunătățile Domnului, în pă­mântul celor vii. Așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteap­tă pe Domnul.

Psalmul 31

Fericiți cărora s-au iertat fă­rădelegile și cărora s-au acope­rit păcatele. Fericit bărba­tul, că­ruia nu-i va socoti Domnul pă­catul, nici nu este în gura lui vicleșug. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toa­tă ziua. Că ziua și noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta, și am căzut în suferință când ghimpele Tău mă împungea. Pă­catul meu l-am cunoscut și fără­delegea mea n-am ascuns-o îm­potriva mea. Zis-am: «Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnu­lui»; și Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuvio­sul la vreme potrivită, iar po­top de ape multe de el nu se va apropia. Tu ești scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bu­curia mea; izbă­vește-mă de cei ce m-au înconjurat. Înțelepți-te-voi și te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aținti-voi spre tine ochii Mei. Nu fi ca un cal și ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală și cu frâu fălcile lor voi strânge, ca să nu se apropie de tine. Mul­te sunt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăj­duiește în Dom­nul, mila îl va înconjura. Veseliți-vă în Domnul și vă bucurați, drep­ților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă.

Psalmul 56

Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă, că spre Tine a nă­dăjduit sufletul meu și în um­bra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea. Striga-voi către Dumne­zeul cel Preaînalt, Dumnezeul, Care mi-a făcut bine. Trimis-a din cer și m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine. Trimis-a Dumnezeu mila Sa și ade­vărul Său și a izbăvit sufle­tul meu din mijlo­cul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Fiii oa­menilor, dinții lor sunt arme și săgeți și limba lor sabie ascu­țită. Înalță-Te peste ce­ruri, Dum­nezeule, și peste tot pământul sla­va Ta! Curse au gătit sub picioa­rele mele și au împilat sufletul meu; săpat-au înaintea mea groa­pă și au căzut în ea. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi și voi lăuda slava mea. Deșteaptă-te slava mea! Deșteaptă-te psaltire și alăută! Deștepta-mă-voi dimi­neața. Lăuda-Te-voi în­tre popoa­re, Doamne, cânta-voi Ție între neamuri. Că s-a mărit până la cer mila Ta și până la nori ade­vărul Tău. Înalță-Te peste ce­ruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta!

Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Pentru rugă­ciunile... Apoi zicem:

Brațele Părintești, grăbește a le deschide mie, căci curvește am cheltuit viața mea. Spre bo­găția cea necheltuită a îndură­rilor Tale privind, Mântuitoru­le, acum, nu trece cu vederea inima mea cea săracă; căci că­tre Tine, Doamne, cu umilință strig: „Greșit-am la cer și înain­tea Ta".

Slavă...

Când vei veni, Dumnezeule, pe pământ cu slavă și se vor cutremura toate, și râul cel de foc înaintea Scaunului va curge, cărțile se vor deschide și cele as­cunse se vor vădi, atunci izbă­vește-mă de focul cel nestins și mă învrednicește a sta de-a dreapta Ta, Judecătorule prea drepte.

Și acum...

Maică a lui Dumnezeu, pe tine te știm toți, cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate; căci cu adevărat și după Naștere Fe­cioară te-ai arătat, și pe tine te avem păcătoșii folo­sitoare, pe tine te-am agonisit în ispite mân­tuire, una cea cu totul fără pri­hană.

Doamne miluiește de 30 ori. Veniți să ne închinăm... (de 3 ori), apoi zicem:

Psalmul 33

Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vre­mea, pururea lauda Lui în gura mea. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi și să se veselească. Slăviți pe Domnul împreună cu mine, și să înălțăm numele Lui împreună. Căutat-am pe Dom­nul și m-a auzit, și din toate ne­cazurile mele m-a izbăvit. Apropiați-vă de El și vă luminați, și fețele voastre să nu se rușineze. Săracul acesta a strigat și Dom­nul l-a auzit pe el, și din toate necazurile lui l-a izbăvit. Străjui-va îngerul Domnului împre­jurul celor ce se tem de El, și-i va izbăvi pe ei. Gustați și vedeți că bun este Domnul; fericit băr­batul care nădăjduiește în El. Temeți-vă de Domnul toți sfin­ții Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El. Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. Veniți fiilor, ascultați-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăța pe voi; cine este omul cel ce voiește viața, care iubește să vadă zile bune? 0prește-ți limba de la rău și bu­zele tale să nu grăiască vicle­șug. Ferește-te de rău și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea. Ochii Domnului spre cei drepți și urechile Lui spre rugăciunea lor. Iar fața Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pă­mânt pomenirea lor. Strigat-au drepții și Domnul i-a auzit, și din toate necazurile lor i-a izbăvit. Aproape este Domnul de cei umi­liți la inimă, și pe cei smeriți cu duhul îi va mântui. Multe sunt necazurile drepților, și din toa­te acelea îi va izbăvi pe ei Dom­nul. Domnul păzește toate oa­sele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi. Moartea păcătoșilor este cumplită, și cei ce urăsc pe cel drept vor greși. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi și nu vor greși toți cei ce nădăj­duiesc în El.

Psalmul 38

Zis-am: «Păzi-voi căile mele, ca să nu păcă­tuiesc eu cu limba mea; pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea». Amuțit-am și m-am sme­rit și nici de bine n-am grăit și durerea mea sa înnoit. Înfierbân­tatu-s-a inima mea înlăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc. Grăit-am cu lim­ba mea: «Fă-mi cunoscut, Doam­ne, sfâr­șitul meu, și numărul zi­lelor mele, care este, ca să știu ce-mi lipsește». Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta. Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază. Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tul­bură. Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele. Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este. De toate fărădelegile mele izbăvește-mă; ocară celui fără de minte nu mă da. Amuțit-am și n-am deschis gura mea, că Tu ești Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale. De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârșit. Cu mustrări pen­tru fărădelege ai pedepsit pe om. Și ai subțiat ca pânza de păian­jen sufletul său; dar în deșert se tulbură tot pământeanul. Auzi rugăciunea mea, Doamne, și ce­rerea mea ascult-o; lacrimile me­le să nu le treci, căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți pă­rinții mei. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi.

Psalmul 40

Fericit cel ce caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. Domnul să-l păzească pe el și să-l vieze și să-l fericească pe pământ și să nu-l dea în mâinile vrăjmași­lor lui. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în așternu­tul bolii lui să-l întărească pe el. Eu am zis: «Doamne, miluiește-mă; vindecă sufletul meu, că am greșit Ție». Vrăjmașii mei m-au grăit de rău zicând: «Când va muri și va pieri numele lui?» Iar de venea cineva să mă vadă, min­ciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieși, ieșea afară și grăia. Împreună împotriva mea șopteau toți vrăjmașii mei; îm­potriva mea gândeau de mine rele. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: «Nu zace, oare? Nu se va mai scula!» Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mân­cat pâinea mea, a ridicat împo­triva mea călcâiul. Iar Tu, Doam­ne, miluiește-mă și mă scoală și voi răsplăti lor. Întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmașul meu de mine. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit și m-ai întărit înaintea Ta, în veac. Bine­cuvântat este Dom­nul, Dumne­zeul lui Israel din veac și până în veac. Amin. Amin.

Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Trei­me... Tatăl nostru... Pentru rugăciunile...

Troparele glas 4:

Smeritul meu suflet cercetează-l, Doamne, pe cel ce în păca­te toată viața și-a cheltuit, și ca pe desfrânata, primește-mă și mă mântu­iește. Slavă...

Doamne, toată viata mea în rușine am cheltuit-o cu desfrâ­natele, eu ticălosul. Ca cel des­frânat cu umilință strig: Părin­te ceresc, greșit-am, curățește-mă și mă mântuiește și nu mă le­păda pe mine, cel ce singur pe sine-mi de la Tine m-am depăr­tat și pentru lucru­rile mele fără de roadă acum am sărăcit.

Și acum...

Către Născătoarea de Dumne­zeu, acum cu osârdie să alergă noi păcătoșii și umiliții și să că­dem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi, sârguiește că pierim de mulți­mea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine sin­gură nădejde te-am câștigat.

Doamne miluiește (de 3 ori)... Veniți să ne închinăm... (de 3 ori).

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuți mie grăbește-Te! Să se ru­șineze și să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoar­că înapoi și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele: întoarcă-se îndată rușinați cei ce-mi gră­iesc mie: «Bine, bine!» Să se bu­cure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Dum­nezeule, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: «Slăvit să fie Domnul!» Iar eu sărac sunt și sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu, Doamne, nu zăbovi.

Psalmul 70

Spre Tine, Doamne, am nădăj­duit, să nu fiu rușinat în veac.

Întru dreptatea Ta, izbăvește-mă și mă scoate, pleacă urechea Ta către mine și mă mântuiește. Fii mie Dumnezeu apărător și loc întărit, ca să mă mântuiești, că întărirea și scăparea mea ești Tu. Dumnezeul meu, izbăvește-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege și a celui ce face strâmbătate, că Tu ești așteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinerețile mele. Întru Tine m-am întărit din pântece; din pânte­cele maicii mele Tu ești acoperi­torul meu; întru Tine este lau­da mea pururea. Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu ești ajutorul meu cel tare. Să se um­ple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua marecuviința Ta. Nu mă lepăda la vremea bătrâneților; când va lipsi tăria mea, să nu mă lași pe mine. Ca au zis vrăjmașii mei mie și cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună, zicând: Dumnezeu l-a pă­ră­sit pe el, urmăriți-l și-l prindeți pe el, că nu este cel ce izbăvește. Dumneze­ule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte! Să se rușineze și să piară cei ce defăimează su­fletul meu, să se îmbrace cu ru­șine și înfruntare cei ce caută să-mi facă rău. Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine și voi înmulți lauda Ta. Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc. Intra-voi întru pu­terea Domnului; Doamne, aduce-mi-voi aminte numai de drep­tatea Ta. Dumnezeule, m-ai în­vățat din tinerețile mele, și eu și astăzi vestesc minunile Tale. Până la bătrânețe și căruntețe, Dumnezeule, să nu mă părăsești, ca să vestesc brațul Tău la tot neamul ce va să vină, puterea Ta și dreptatea Ta, Dumne­zeule, până la cele înalte, mărețiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ție? Multe neca­zuri și rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat via­ță și din adâncurile pământului iarăși mai scos. Înmulțit-ai spre mine mărirea Ta și întor­cându-Te m-ai mângâiat și din adâncu­rile pământului iarăși mai scos. Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dum­­ne­zeule, cânta-voi Ție din alău­tă, Sfân­tul lui Israel. Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta Ție și sufletul meu pe care l-ai mântuit. Încă și limba mea toa­tă ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi rușinați și înfrun­tați cei ce caută să-mi facă rău.

Psalmul 76

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu, și a căutat spre mine. În ziua necazului meu pe Dum­nezeu am căutat; chiar și noap­tea mâinile mele stau întinse înaintea Lui și n-am slăbit; su­fletul n-a vrut să se mângâie. Adusu-mi-am aminte de Dumne­zeu și m-am cutremurat; gândit-am și a slăbit duhul meu. Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am și n-am grăit. Gândit-am la zilele cele de demult și de anii cei veșnici mi-am adus aminte și cugetam; noaptea în inima mea gândeam și se fră­mânta duhul meu zicând: Oare, în veci mă va lepăda Domnul și nu va mai binevoi în mine? Oare, până în sfârșit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam? Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale? Și am zis: Acum am început să înțeleg; aceasta este schimba­rea dreptei Celui Preaînalt. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului și-mi voi aduce amin­te de minunile Tale, dintru în­ceput. Și voi cugeta la toate lu­crurile Tale și la faptele Tale mă voi gândi. Dumnezeule, în sfin­țenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumne­zeu, Care faci minuni! Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu brațul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob și ai lui Iosif. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzu­tu-Te-au apele și s-au spăimântat și s-au tulburat adâncu­rile. Glas au dat norii că săgeți­le Tale trec. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a și s-a cutremurat pământul. În mare este calea Ta și cărările Tale în ape multe și urmele Tale nu se vor cunoaște. Povățuit-ai ca pe niște oi pe poporul Tău, cu mâ­na lui Moise și a lui Aaron.

Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori), Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Pentru rugăciunile...

Troparele, glas 6:

Cuget la ziua cea înfricoșată și plâng fap­tele mele cele rele, cum voi răspunde Celui fără de moarte Împărat și cu ce îndrăz-nire voi privi la Judecătorul, Îndurate Părinte, Fiule Unule-Născut și Duhule Sfinte, milu­iește-mă.

Slavă...

În valea plângerii, în locul pe care l-ai rânduit, când vei ședea Milostive, să faci judecata cea dreaptă, nu vădi cele ascunse ale mele, nici mă rușina înain­tea îngerilor; ci îndură-Te spre mine, Dumnezeule, și mă miluiește.

Și acum..

Ușa milostivirii deschide-o nouă, bine­cuvân­tată Născătoa­re de Dumnezeu, Fecioa­ră, ca să nu pierim cei ce nădăjduim în tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Doamne miluiește (de 40 ori). Veniți să ne închinăm... (de 3 ori).

Psalmul 101

Doamne, auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la Tine să ajun­gă! Să nu întorci fața Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta! În orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă! Că s-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca us­căciu­nea s-au făcut. Rănită este inima mea și s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâi­nea mea. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de car­nea mea. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufnița din dărâmături. Pri­vegheat-am și am ajuns ca o pa­săre singuratică pe acoperiș. Toa­tă ziua m-au ocărât vrăjmașii mei, și cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau. Că cenușă am mân­cat în loc de pâine și băutura mea cu plân­gere am amestecat-o, din pricina urgiei Tale și a mâniei Tale; că, ridicându-mă eu, m-ai surpat. Zilele mele ca umbra s-au plecat și eu ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi și pomenirea Ta din neam în neam. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluiești pe el, că a venit vremea. Că au iubit robii Tăi pietrele lui și de țărâna lui le va fi milă. Și se vor teme neamurile de nume­le Domnului și toți împărații pămân­tului de slava Ta. Că va zidi Domnul Sionul și se va ară­ta întru slava Sa. Căutat-a spre rugă­ciunea celor smeriți și n-a disprețuit cererea lor. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină și poporul ce se zidește va lăuda pe Domnul; că a privit din înălțimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit, ca să audă suspinul celor ferecați, să dezlege pe fiii celor omorâți, să vestească în Sion numele Domnului și lauda Lui în Ierusalim. Când se vor adu­na popoarele împreună și îm­părățiile, ca să slujească Dom­nului. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vestește-mi puținătatea zilelor mele. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai înteme­iat, și lucrul mâinilor Tale sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, și toti ca o haină se vor învechi și ca un veșmânt îi vei schimba și se vor schimba. Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor împuțina. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor și seminția lor în veac va propăși.

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mul­țimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit, și rău înaintea Ta am făcut, așa în­cât drept ești Tu întru cuvinte­le Tale și biruitor când vei jude­ca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că iată ade­vărul ai iubit; cele ne arătate și cele ascunse ale înțelep­ciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curați; spăla-mă-vei și mai vârtos decât ză­pada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele sme­rite, întoarce fața Ta de la păcatele mele, și toate fărăde­legile mele șterge-le. Inimă cu­rată zidește întru mine, Dum­nezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta, și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mân­tuirii Tale, și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei ne­credincioși la Tine se vor întoar­ce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va lim­ba mea de dreptatea Ta. Doam­ne, buzele mele vei des­chide, și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei bine­voi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smeri­tă Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zi­durile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prino­sul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru drep­tatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăj­mașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întu­neric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și ini­ma mea încremenită în lăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zi­lele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile me­le, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrabă auzi-mă, Doam­ne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se co­boară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăj­mașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Rugăciunea împăratului Manase

Doamne, atotțiitorule, Dumne­zeul părinți­lor noștri, a lui Avraam, a lui Isaac, a lui Iacob, și al seminției celei drepte a lor; Cel ce ai făcut cerul și pământul, cu toată podoaba lor; Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale; Care ai încuiat adâncul și L-ai pecetluit cu numele Tău cel în­fricoșător și slăvit, înaintea Că­ruia toate se tem și tremură din pricina atotputerniciei Tale. Pen­tru că ni­meni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale și nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoși! Însă nemăsurată și neajunsă este și mila făgăduinței Tale, căci Tu ești Domnul cel Preaînalt, bun, îndelung-răbdător și multmilostiv. Căruia îi pare rău de răută­țile oamenilor. Tu, Doamne, după mulțimea bunătății Tale, ai fă­găduit pocăință și iertare celor care Ți-au greșit și după mul­ți­mea îndurărilor Tale ai hotărât pocă­ință păcătoșilor spre mân­tuire.

Așadar, tu, Doamne, Dumne­zeul celor drepți, n-ai pus pocă­ință pentru cei drepți: pentru Avraam și Isaac și Iacob, care nu Ți-au greșit Ție, ci ai pus po­căință mie păcă­tosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării.

Multe sunt fărădelegile mele și nu sunt vrednic a căuta și a privi înălțimea cerului din pri­cina mulțimii nedreptăților me­le. Strâns sunt eu cu multe că­tușe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu și nu am nici loc de odihnă, pentru că te-am mâniat și am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici n-am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni și am înmulțit smin­telile. Dar acum, îmi plec genun­chii inimii mele, rugând bună­tatea Ta. Am păcătuit, Doamne, am păcătuit și fărădelegile mele eu le cunosc. Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă, Doamne, iartă-mă și nu mă pierde în fărădelegile mele și nici nu mă osândi la în­tuneric sub pământ, căci Tu ești, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ți peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Și Te voi preaslăvi în toate zilele vieții mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cerești și a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!

Rugăciunea Sfântului Eustratie

Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine, Doamne, că ai căutat spre smerenia mea și nu m-ai dat în mâinile vrăjmașilor, ci ai mân­tuit din nevoi sufletul meu. Și acum, Stăpâne, să mă acopere pe mine mâna Ta și să vină pes­te mine mila Ta, că s-a tulburat sufletul meu și dureros îi este să iasă din acest ticălos și spur­cat trup al meu. Ca nu cumva vicleanul sfat al celui potrivnic să-l întâmpine și să-l împiedice întru întuneric, pentru păcatele cele făcute de mine, cu neștiin­ța și cu știința în viața aceasta. Milostiv fii mie, Stăpâne, și să nu vadă sufletul meu întuneca­tul chip al viclenilor draci; ci să-l ia îngerii Tăi cei străluciți și luminați. Dă slavă numelui Tău celui Sfânt, și cu puterea Ta, mă ridică la Dumnezeiasca Ta jude­cată. Când mă vei jude­ca, să nu mă apuce pe mine mâna stăpâ-nitorului lumii acesteia, ca să mă surpe pe mine păcătosul, în adâncul iadului; ci stai lângă mine și-mi fii Mântuitor și spri­jinitor; pentru că muncile aces­tea trupești, veselie sunt robi­lor Tăi. Miluiește, Doamne, su­fletul meu cel întinat cu patimi­le vieții acesteia și curat pe el prin pocăință și prin mărturi­sire îl primește, că binecuvân­tat ești în vecii vecilor. Amin.

Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Troparele:

Cu ochi milostiv vezi, Doam­ne, smerenia mea, căci cu înce­tul viața mea se cheltuiește și din fapte nu-mi este mântuire. Pentru aceasta mă rog: Cu ochi milostiv, Doamne, vezi smere­nia mea, și mă miluiește.

Slavă...

Veacul meu se sfârșește și înfricoșatul Tău Scaun se gă­tește, viața mea trece, judecata pe mine mă așteaptă, îngrozindu-mă cu munca focului și cu văpaia cea nestinsă. Ploaie de lacrimi dă-mi mie și stinge pu­terea lui, Cel ce vrei ca toți oa­menii să se mântuiască.

Și acum…

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară și răstignire ai răb­dat, Bunule, Care cu moar­tea pe moarte ai prădat și înviere ai arătat ca un Dumnezeu, nu tre­ce cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, ce­ea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, și mântu­iește, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăj­duit.

Slavă... Și acum... Doamne miluiește (de 3 ori). Preotul face otpustul sau sfârșitul; iar Diaconul, Mo­nahul ori mireanul sau cel mai bătrân, zice:

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Pe acești doispreze Psalmi aleși, Preacuvi­oșii Părinți Pustnici ziua și noaptea îi cântau sau rosteau cu evlavie. Ei s-au folosit mult de acești Psalmi, precum se istorisește în căr­țile părintești și în muceniciile a mul­tor Sfinți. Această rânduială a adus-o din Sfântul Munte, Preacuviosul Dosoftei, Arhimandritul Pecerscăi. În Sfântul Munte, când nu este timp a se citi toată rânduiala Utreniei, după citirea Miezonopticii și cei șase Psalmi, se cântă acești doisprezece Psalmi.

Biserica Ortodoxa Sfintii Cosma si Damian

26 rue de Guebwiller, 68840 Pulversheim

Preot Emil Tanca

stscomeetdamien@gmail.com

0687132139

  • Facebook Social Icon

©2019 by Paroisse Orthodoxe Saint Côme et Saint Damien de Mulhouse et environs. Proudly created with Wix.com